Dedicata ad un amico
Dedicata ad un amico. Non voglio mettere foto in questo post per non sostituire le immagini vive nella mente di chi legge.
A filicità non’navi sorti
puru ca tu ti senti forti
quannu tuttu sta pi passari
spunta a melerba chi un ti fa ricriari
ma tu surridivi u stissu
e annavi avanti cu to passu
nenti ti facia meravigghia
a tia bastava to mugghieri e to figghiu
chidda era a filicità chi annavi a circari
e nuddu ta putia livari
poi arrivau da fitinzia
e ta livau a iddi e a tia
ma tu surridivi u stissu
e annavi avanti cu to passu
accantu a tia ci stavunu
l’amici ca t’abbrazzavunu
non eri sulu e u sapivi
chistu valia a menzu e vivi
poi arrivau l’epidemia
e ni ‘mpediu i stari vicinu a tia
a to mugghieri a sapisti amari
e to figghiu u sapisti educari
tu eri u cumpagnu i giochi i tutti
non facivi differenza tra i beddi e i brutti
tu non eri un maritatu
eri nu zitu mai saziu i l’amuri datu
puru ora ca ti ‘nnanasti
nautru regalu nu facisti
e vistu chi ‘nta Chiesa non putiunu stari in tanti
ni facisti stari uri o telefonu a tutti quanti
puru a distanza ni facisti ritruvari
chi di tia vuliumu parrari
Tu eri veramenti nu beddu cristianu
e pi chistu tutti t’arricurdamu
e ora, pi finiri i parrari
sulu i beddi mumenti assemi mi vogghiu ricurdari
Amicu me, ti mannu un salutu
mi facisti truvari a forza i non stari mutu
a chiddi ca non rinesciunu a capiri
auguru a tutti i truvari amici veri
Pubblicato il Maggio 13, 2020 su poesie. Aggiungi ai preferiti il collegamento . Lascia un commento.
Lascia un commento
Comments 0